luni, aprilie 14

BOBOCI DE MAR SI DE PAR





He he he,ati ghicit...si pomii astia mi i-a adus tata cand a venit si el sa vada unde s-a stabilit fata lui cea mica,cea care ii spunea taticule fara nicio rezerva.Ne-a crescut,ne-a tinut la scoli,pe toate trei si,sper ca s-a si mandrit cu noi.N-a avut copii ai lui,caci mama mea i-a spus asa:"daca crezi ca fetele mele pot fi si ale tale atunci e bine".Atat i-a spus mama mea .Si el nu a spus nimic,doar a facut sa fie bine.Parinti ca mine n-a avut nimenea.Simt ca ei sunt in sufletul meu, in tot ce fac si-n tot ce spun si sper ca ma vad si se bucura de bucuriile mele.

Marul acesta este in curte si ,pe langa ca face mere rosii de vara,face o umbra binefacatoare in ultimele veri toride si de la noi.Este o umbrela, naturala, de soare.

BOBOCI DE ALUN





Hahahahaha,imi vine sa rad cand imi dau seama pe masura ce postez,ca si alunul e tot de la ai mei,din copilarie l-am adus ,sub forma de alune,fireste.Nu era toamna sa ma intorc eu aici de la parintii mei sa nu aduc si o traista de alune.Si doar dupa ce dragii mei parinti nu mai erau acasa la noi...se mutasera la Domnul,abia dupa aceea m-am gandit sa pun in pamant alune,ca sa am si aici aluni.Si am.De 2 ani a inceput sa rodeasca.Alunele de anul trecut mai sunt in camara...ma uit la ele cu lacrimi in ochi si-mi amintesc de mama,de tata,de surorile mele si de casa parintesca.Nimic, mai mult decat aceste alune, nu-mi induce o stare de nostalgica melancolie,imbinata cu regretul ca totul a trecut prea repede.

In prima poza e unul mic,rasarit sub alunul mare care face rod de vreo 2 ani si mutat sub vie,langa gard.La multi ani alunule mic si sa ai noroc sa nu te scoata cei care vor locui aici cand noi nu vom mai fi...

DRAGUL MEU CIRES




Despre ciresul meu drag am scris,pe vremea cand nu aveam aparat digital de fotografiat.cred ca pe 28 martie.Acuma doar ma rog sa rodeasca fara probleme (inghet,boli,etc) si sa ajung in ziua in care sa pot sa le arat pe blog,caci ciresele lui sunt "de sticla",adica mari,tari si deci bune pentru compot(de sticla).
O sa mi le pun dupa urechi,cum faceam cand eram copii.De fapt ceea ce fac eu pe blogul meu este ceea ce mi-a lipsit cand eram copil...ma copilaresc.Poate ati citit articolele de inceput si veti intelege.

PIERSICI IN FLOARE... O SPLENDOARE ROZ






Povestea piersicilor din gradina mea incepe cam acum 10 ani,cand sotul meu,intro primavara,a venit de la slujba lui cu 2 betisoare in mana,betisoare ce aveau si radacini...Mi-a spus ca i le-a dat un coleg al lui si ca sunt piersici salbatici(adica nealtoiti),care se inmultesc doar prin samburi.Astfel mi-au rasarit nenumarati pomisori,caci acu vreo 3 ani am semanat samburii in fundul gradinii,printre capsuni si primavara au rasarit,de ziceam ca e pepiniera .Deasemenea,am mai aruncat samburi prin gradina,la voia intamplarii si ne-am trezit cu multi,multi pomisori.O parte din ei i-am daruit prietenilor,colegilor,vecinilor,dar si pana la Rusca Montana au ajuns piersicutii mei,la casuta de vacanta a surorii mele dragi.

Mi s-a spus ca fac niste fructe mici si alb-verzui,dar n-a fost chiar asa,caci noi le-am pus ingrasamant natural si fructele unora dintre ei s-au facut mari,ca piersicile de cultura.Deasemenea si culoarea lor era dependenta de mult ,sau putinul soare care le coace.
Acum 2 ani au fructuficat atat de bogat,incat nu am mai stiut ce sa fac cu ele...dulceata,gem,compot si bucurat vecini,prieteni rude.Unde mai punem faptul ca de cand incep sa se coaca,in septembrie,mancam piersici vreo 2 luni,caci se si pastreaza in camara o vreme.Ahhh...salivez,numai cand ma gandesc la savoarea lor dulce amaruie....

LALELE...FRUMOASELE MELE LALELE






In ultimele 3 zile a fost cald ca vara si, prin urmare, natura a explodat prin corole.Totul se transforma atat de repede in goana spre ...perpetuare.Nu au trecut decat 8 zile de cand le-am afanat pamantul,cu harletul...erau doar frunze.Ma uimeste natura florala cum se grabeste,de parca a imprumutat de la noi ,oamenii,acest obicei.
Acestea sunt primele mele lalele ( primite acum multi ani de la o colega de-a mea), cu cupe mari,iar cand sunt deschise zici ca-s antene parabolice.Apoi, pe rand, vor inflori si celelalte.Lalelele se inmultesc prin bulbi(cepe).Eu le-am plantat intro toamna,in tufe,printre trandafiri,iar cand se vor trece...plantez printre ele alte flori,care suporta umbra facuta de cires.Caci la mine asa se intampla cu toate,nu numai cu florile...,adica pe aceeasi parcela cultiv 2 sau 3 recolte.De ex.prin ceapa am semanat morcovi,iar dupa ce scot ceapa voi semana spanacul de toamna,sau a doua serie de fasole pitica,sau altceva.
Cand ma uit la lalele mele de sus,din balcon,asa cum sunt in poza a IV-a,mi se par uimite.Au ele ceva ca o nedumerire si incerc sa-mi dau seama ce vor sa spuna.Poate ca ma invata sa ma uit ca ele in sus,sa privesc mai mult spre cer.Poate ca acolo este raspunsul.