La saizeci si doua de veri toride
traiesc din amintiri si din sperante
se-mbina intre ele in firide
si nu mai stiu care-s de ieri si care despre maine.
Ma podideste lacrima amara
ca n-am facut tot ce-as fi vrut sa fac
sa-mi tin copilul vara dupa vara
langa casuta si eu doar sa tac.
Ma'neaca nodurile de sub grai
Si dorul parca este tot mai mare
caci mama lui Cosbuc o recitai
de mic copil,in clasele primare.
Sunt un ciudat amestec de contrarii
cu zambetul pe buze optimiste
in timp ce-n suflet curge-amaraciunea
acelei neputinte tare triste
...............................
Dar viata mea merge nainte cu speranta
ca-n casa, de curand ,trecuta SOLD
voi aspira si respira din fericirea
imaginata doar, acum ...si cat un bold
Si voi spera in fiecare clipa
C-odata voi zbura ca randunica
si sa cuprind in brate de mamica
tot ce-am dorit,ce-am zamislit si ce ador.
