joi, septembrie 18

O ploaie de amintiri

Si dupa ce-mi alesesem eu Fagarasul,ca destinatie finala pentru restul vietii mele si aveam doar 23 de ani,sa vedem ce-am gasit aici .
Veniseram amandoua,prietena mea si cu mine impreuna,fireste,cu tatal ei,Dumnezeu sa-l odihneasca.Nu era sa ne lase singure,daca tot alesem Ardealul,dumnealui...,ardelean,era mandru si totodata vroia sa ne protejeze,ca parintele,in aceste momente unice in viata unui tanar.Ajunseseram in gara Fagaras,cea veche,noaptea.Am scos capul pe fereastra si am vazut un catun.Mi se parea ca gara din comuna mea natala,Comlosul-Mare,este mai prezentabila.Nu mare-mi fu dezamagirea,ca doar nu era sa locuiesc in gara si nici de muncit la caseria ei nu aveam de facut,asa ca am coborat noi din tren,aveam o valiza uriasa,fara roti,normal si am iesit de pe peron,caci macar avea peron,sau ceva asemanator,cautand un mijloc de transport spre un hotel.
Hotelul era in centrul istoric al orasului si ...dormitoarele de la vreo cazarma,cum vedeam eu in filme,erau mai utilate si mai aratoase.Ce mai...,gara era de poveste fata de camera si restul necesar din acel hotel.Acolo am primit o informatie pretioasa cum ca exista si particulari cu titlu de hotelieri,asa ca a doua zi ne mutaseram prin apropiere,la o casa cu vita de vie,curata insa tare umbroasa.Era sfarsitul lui august si pe atunci,dupa Sf Maria venea frigul si ploile reci care dadeau in lapovite si ninsori pe la inceputul lui noembrie.Acolo urma sa locuiesc eu pana ce scoala imi aranjase o locuinta,ca asa era pe atunci,ti se dadea locuinta de la servici,cu chirie,sau cu bani daca vroiai sa cumperi,sau daca era de vanzare.
Dupa ce ne-am instalat,am plecat sa vedem orasul,sa gasim scoala mea,dar repede,ca la 3 pm cei doi aveau autobus spre Medias.Doamne,ce gest minunat!!Oare le-am multumit eu vreodata pentru ce facusera prietena mea si tatal ei,pentru mine atunci??Nu-mi amintesc,dar inclin sa cred ca nu.Ganditi-va ca nu m-au lasat singura pe lume,sa dau nas cu necunoscutul si sprijinul lor a fost imens pentru mine.Poate va intrebati de ce n-au facut parintii mei asta.Simplu,ei, parintii mei,Dumnezeu sa-i odihneasca,nu puteau pleca niciodata amandoi deodata de acasa,asa cum nici eu cu sotul meu nu mai putem face asta,decat atunci cand cineva de aici o sa-si faca un "hotel"pentru caini.Dar nici cate unul nu puteau pleca in plin sezon,lasand treburile gospodariei vraiste.Iar tata era angajat.Asa ca,dupa ce mama mea a tras un plans, fara sa stie ca eu o vad,fireste ca era ingrijorata si regreta enorm ca nu luasem Jimbolia,sa le fiu aproape,sa ma poata ajuta,sa vin acasa sambetele,sa ma intorc plina de pachete cu mancare,sa ma vada miercurea si sambata cand mama mea se ducea cu produse la piata.Asta dorea mama mea si sa ma marit cu unu'..se gasisera si cuscrele,tot,doar eu sa fiu de acord.Ha ha ha ha...ce-mi vine sa rad cand imi amintesc.Ma duceam la croitoreasa sa-mi faca si mie vreo cateva hainute noi,ca deh...,asa se cadea si,fosta- niciodata- viitoarea- soacra , de prin vecini,stia,ma astepta la poarta si ma chema in casa sa-mi arate zestrea baiatului ei si-mi spunea ca toate alea or sa fie ale mele.Ha ha ha ha...,ea saracuta nu stia ca eu nu dadeam doi bani pe toale,fie ele de oricare-ar fi fost,ca in facultate banii de hainute mergeau pe excursii.Ma rog...,dar unde ramasesem?
Am dat noi o tura prin orasul acesta,care atunci cica avea 20.000 de locuitori,acum are de 3 ori mai mult,doar ca-s plecati la munci ,peste tot,si am vazut un rausor care trecea prin centrul orasului,pe un pod de lemn se trecea dintr-o parte in alta,am vazut Liceu Radu Negru,teoretic,frumoasa cladire,cu amprenta istorica,dar nu aceasta era scoala mea.Am oprit pe cineva pe strada si am intrebat unde era liceul meu si ne-a spus.Era departe,nu aveam timp sa mergem atunci acolo,insa am descoperit strada garii,care era o strada lata,dreapta(deci ceva cunoscut pentru mine,ca-n Banat),cu case frumoase si cu flori multe catre strada.Tare mi-a placut aceasta strada,dar atunci nu ma gandeam ca taman pe aceasta strada o sa-mi fac si eu casa si o sa locuiesc pana la moarte.Nu am avut presimtiri,doar stiu ca le spuneam ce incantata sunt de strada asta si ei s-au linistit ca in sfarsit imi place si mie ceva si ei vor putea pleca cu sufletele impacate,ca m-au lasat intr-o mare de....flori .
Si la ora 3 pm i-am condus la autobusul de Tg Mures si dusi au fost.Momentul acela,cand plecase autobusul,desi din fata Cetatii,stiu exact locul,n-am sa-l uit niciodata.Eu sunt,sau mai bine spus eram o timida,o fiinta delicata,simtitoare mult mai tare decat ar fi necesar ca sa incepi ceva de una singura si ma uitam in jur,m-am invartit 360 de grade de parca trebuia sa scanez tot ce era in jurul meu si sa vad in ce directie trebuia s-o iau.Era numai o impresie,caci directia era stabilita deja.
Asa incepe leapsa cu prima mea zi de scoala ,leapsa primita de la Gabi g1b2i3.