Acesta este unul din paradoxuri:cu cat iti doresti mai mult sa pleci de acasa,cu atat mai mult vrei sa revii si sa te bucuri, de ceea ce ai lasat in urma, fara sa intorci capul.Asa sunt eu:plec,... ca sa am de unde sa ma intorc,sa constat ca asa cum este acasa nu este nicaieri.Plec, ca sa ma incarc ,desi aici este seva mea.De fiecare data simt acelasi lucru,de fiecare data abia astept sa ma adun, din nou, in matca mea si de fiecare data acest AL MEU este mai frumos,mai profund,mai atragator si mai linistitor decat fusese inainte de plecare.Ce vreti...,asta este impresia mea si cu ea traiesc.
SUNT ACASA ,am mult de lucru,dar si dorinta de a face tot ce trebuie.Am si amintiri proaspete, care, mai tarziu, vor deveni motive de amuzament.
Dragilor,va multumesc frumos ca m-ati insotit si ,citindu-va comentariile,am avut puterea sa merg pana la capat cu tot ce-am avut de facut.Sunteti prietenii mei,simt ca va pasa de mine si iata ca m-a parasit umorul si ma podideste plansul.He he,asta-i o lacrima de fericire.
Si acum....la treaba cu mine,ca am huzurit destul :)))))))))
